Titlu site

La data de 30 martie 2000, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea condominiului în fondul locativ, nr. 913-XIV, publicată în Monitorul Oficial nr. 130-132 din 19.10.2000 (în continuare Lege), în baza căreia au fost reglementate inclusiv raporturile modul de înfiinţare, înregistrare, funcţionare şi lichidare a asociaţiilor de coproprietari în condominiu.

În acest sens, art. 1 din Legea menţionată prevede că asociaţia de coproprietari în condominiu reprezintă organizaţia proprietarilor de locuinţe care s-au asociat pentru administrarea, întreţinerea şi exploatarea în comun a complexului de bunuri imobiliare în condominiu.

Respectând principiul de liberă asociere a persoanelor, art. 16 alin. (1) din Lege prevede că asociaţia de coproprietari se înfiinţează din cel puţin doi proprietari pentru întreţinerea, exploatarea şi reparaţia locuinţelor (încăperilor) ce le aparţin şi a proprietăţii comune din condominiu, pentru asigurarea membrilor asociaţiei cu servicii comunale şi cu alte servicii, pentru reprezentarea şi apărarea intereselor acestora. Prevederile normei citate derivă, de altfel, din conţinutul art. 22 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice din 16 decembrie 1966, în vigoare pentru Republica Moldova din 26 aprilie 1993, garantează cele mai importante drepturi civile şi politice. Reglementările internaţionale sus-menţionate statuează că orice persoană are dreptul de a se asocia în mod liber cu altele (…) pentru ocrotirea intereselor sale.

Constituţia Republicii Moldova, la rândul său, garantează expres doar libertatea de asociere în partide politice şi sindicate – art. 41 şi 42 din Constituţie. Însă, dat fiind faptul că legiuitorul naţional a consfinţit în art. 4 din Constituţie că dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte, rezultă că anume prin intermediul acestei norme este garantată şi libertatea de asociere în oricare alte structuri organizaţionale civile, diferite de partidele politice şi sindicate.

Reieşind din acelaşi art. 4 din Constituţie, abordat în coroborare cu prevederile art. 20 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, deducem că exercitarea dreptului la libera asociere se manifestă în sens dublu: persoanei nu i poate îngrădi dreptul la asociere în entităţi colective şi nici o persoană nu poate fi obligată să facă parte dintr-o asociaţie. Astfel, art. 20 din Declaraţia universală a drepturilor omului reglementează imperativ că orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire şi de asociere paşnică şi nimeni nu poate fi silit să facă parte dintr-o asociaţie. Continuă lectura „Despre asociaţiile de locatari şi libertatea de asociere”